…sunt nebune.
Ieri îmi spune că e înebunită după mine, că mă iubeşte, că…alea-alea. Astăzi… Da’ parcă nu mai e ca la început. Nu mai ţin la tine.
Cum naiba să nu moară bărbaţii mai tineri?
Edit: Nu mai bine făceam ca un amic de-al meu care are o prietenă dar f**e vreo 4? A trebuit să mă apuc să ţin la ea, să-ii fiu fidel şi alte căcaturi. Măcar acum eram cu inima împăcată.
Pingback: Gheiming « Jurnal Întrerupt
Heh, obisnuieste-te. Eu zic sa ai grija cu posturile astea pe blog, nu se stie cum da o prietena de ele. ( crede-ma, sunt patit :) )
Şi chiar dacă ar vedea. E ok. Bine măcar că am scos-o la capăt.
Cu ocazia asta, am aflat şi eu în seara asta cum e să trăieşti o scenă de telenovelă în realitate.