Nu înţeleg acum şi probabil nu voi înţelege niciodată care e logica din spatele deciziei de a introduce o “materie” numită “Proiecte Informatice” printre examenele celor din anul trei de la Universitatea Româno-Americană, Facultatea Informatică Managerială. Mai exact, este vorba de un soi de simulare de licenţă, obligatorie, la care dacă pici dai restanţă… Simulare care nu am ştiut că e obligatorie până de curând. Ah, şi restanţa o plăteşti; că deh, eşti la Româno-Americană şi aici plăteşti şi hârtia igienică inexistentă în toalete.

De ce am scris “materie” în ghilimele? Pentru că nu am văzut în orar niciun curs sau seminar numit “Proiecte Informatice”. Examenul ăsta pentru care eu a trebuit să plătesc 25 de euro, la ce materie îl dau până la urmă? La ce cursuri a trebuit să fiu prezent pentru a mă pregăti la proiectele lor? La colocvii? Hai să fim serioşi, aia e cam altă mâncare de peşte. La o materie inexistentă, inventată de mai-marii universităţii, doar pentru a mai stoarce nişte bănuţi din puşculiţele umblătoare numite “studenţi”.

Să presupunem că nu am făcut licenţa pentru că am avut alte rahaturi pe cap şi vreau să o dau la anul, în Februarie. Dacă nu trec la rahatul ăsta de pseudo-materie (app, proba orală e prezentarea licenţei), trebuie să plătesc jumătate de an universitar (adică 250 de euro) pentru a da căcatul ăsta de invenţie la toamnă, în următoarea sesiune, în regim de credit. Un credit e 50 de euro.