Liceu, cimitir…

Din ceas dedus
de Ion Barbu

“Din ceas, dedus, adâncul acestei calme creste,
Intrată prin oglindă în mântuit azur,
Tăind pe înecarea cirezilor agreste,
În grupurile apei, un joc secund, mai pur.

Nadir latent! Poetul ridică însumarea
De harfe resfirate ce-n zbor invers le pierzi
Şi cântec istoveşte: ascuns, cum numai marea,
Meduzele când plimbă sub clopotele verzi,”

Cam pe vremea când eu şi alţi câţiva colegi am decis să facem orele de religie în crâşma din apropierea liceului, am scris o mică poezioară, sătul fiind de domnul Ion Barbu cu a lui poezie, “Din ceas dedus” şi cele muuuulte pagini de comentarii, analize şi alte prostiuţe pe care eram nevoiţi să le scriem la orele de Română. Nu spun că nu mi-au folosit, dar pe atunci eram puţin mai…rebel. :)

Din păcate, doamna profesoară nu a apucat niciodată să o vadă…Păcat. De fapt… asta cred că este prima dată când poezioara părăseşte agenda mea. :)

Noi, cei dintr-a 12-a, vă respectăm
Dar totuşi, sincer vă rugăm,
Al dumneavoastră “joc secund”
Să vi-l băgaţi fix în fund.

Apropo… MY PROPERTY!!!

1 thought on “Liceu, cimitir…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *