Tot timpul m-am legat de incapacitatea rromânului de a ţine în mână/buzunar/pungă/whatever un ambalaj de care nu mai are nevoie, o gumă, o coajă de banană, un gunoi pentru a-l arunca la primul coş… Dar de mine nu m-am luat.

Eu am de obicei o colecţie întreagă de pachete goale de ţigări, ambalaje de chipsuri, sticle goale de apă/suc prin rucsac, colecţie de care scap când îmi aduc aminte sau când nu mai am loc de ele. Dar eu, fumător fiind, am prostul obicei să mai trag o ţigară şi pe stradă. Din păcate… de multe ori arunc chiştocul pe jos, fără să mă gândesc. Uneori îmi aduc aminte şi sting ţigara pe marginea metalică a vreunui coş pentru ca apoi să îi fac vânt înăuntru. Dar nu tot timpul. Ar mai fi şi problema că mie mi-e frică de coşurile astea din plastic, să nu sting cum trebuie ţigara şi să le dau naibii foc. Dar nu e numai asta, aş putea să stau 2 minute să fiu sigur că am stins ţigara cum trebuie dar…pur şi simplu mi se pare că… e un chiştoc, dă-l naibii.

Oare asta înseamnă că sunt ipocrit?