Monthly Archives: July 2008

Anonimitate?

Vai, ce-mi plac mie anonimii internauţi, mai ales cei care au tendinţa de a-şi da cu părerea în baltă într-un mod incredibil de…eficient.

Nu, amice nu am sa apelez la lamă niciodată, nu mă aştept să vină jessica alba (cine dracu e asta, apropo?) să mă “rezolve” şi sincer cred că petrec muuult mai mult timp afară din casă decât tine. Ai vreo problemă cu ce scriu eu pe blog? Sincer, mi se cam rupe. Poţi foarte uşor (chiar te rog, de fapt) să nu mai intri.

Care e cel mai penibil? Cel ce alege să-şi bage ideile pe net, oricare ar fi alea, sau un şoricel care aruncă cu miştocăreli penibile din spatele unui IP şi a unei adrese false de e-mail?

Viaţa suge

Sunt un războinic prost. Nu ştiu când să renunţ. Nu ştiu să pierd. Nu m-am putut împăca niciodată cu ideea de a rămâne fără ceva, fie că acel ceva e un lucru, o persoană, un sentiment.

De multe ori reacţionez impulsiv, mă arunc cu capul înainte, orbeşte, fără raţiune. Şi după aia mă întreb oare de ce doare atât de mult? De ce mă înşel atât de des? Pentru că nu gândesc cum trebuie, la naiba!

Oare câţi se prind că în spatele măştii mele de măscărici de află o mare neagră de griji şi dureri? Oare se vede asta în spatele zâmbetului ce parcă îl am lipit pe faţă, zilnic?

Şah mat.

Despre strâmbe

NU, nu e vorba de fundul meu care ocupă jumătate de poză.

E vorba de domnişoara cucuvea din stânga-jos. Pasăre de noapte ce s-a aventurat în timpul zilei prin Cişmigiu, probabil în recunoaştere, cu scopul clar definit de a localiza cele mai bune locuri pentru a-şi surprinde următoarea victimă.

Înţeleg că natura nu a binevoit să înzestreze fiecare om cu o moacă secsi, înţeleg nevoia femeilor de a-şi evidenţia unele trăsături folosind ceea ce mie mi se pare a fi o trusă plină cu instrumente de tortură. E perfect acceptabil să te machiezi, cât timp o faci cu gust, cât timp nu ieşi din casă arătând ca şi cum ţi-ai fi băgat capul într-o pungă plină cu…chestii colorate şi ai fi scuturat capul energic. De mai multe ori.

Să mai spun de părul decolorat până la refuz sau de cămaşa înnodată ca la ţară? Dar de ţinuta tip “drept ca băţu” şi de pumnii strânşi, îndreptaţi spre exterior? Mai bine tac, nu?

Nu spun că-s mare guru într-ale modei. Din contră, regula mea de aur e: “Pute? Dacă nu, atunci îmbracă. Dacă da, lasă pe podea.”. Dar măcar nu fac pe dracu în patru pentru a arăta ca o “păpuşe” scoasă de pe câmp.

Notă: Click pe poză şi folosiţi butonul de zoom din dreapta sus pentru a o vedea mai bine. Ţineţi minte că cacafonie culorile sunt mult mai vii în realitate.

Fiare vechi

Bună dimineaţa, Bucureşti! Ai “fiare vechi”? Le luăm noi. Cu căruţa, desigur.

Poză făcută în zona Ghencea, Comuna Bucureşti. Comună pentru că “acia” încă ne plimbăm cu căruţa prin oraş. Sau… să-mi fie cu pardon, ăsta o fi comportament de capitală europeană şi nu ştiu eu?