Aceasta este o pisică… Drăguţă, nu?
Buun, eşti mândru proprietar de mâţă.
Îţi chemi amicii la tine, într-o zi de weekend, la o bere.
Amicii ajung, intră în apartament.
După vreo 15 minute, unul întreabă: “Bă ce dracu pute aşa? Iar ţi-a refulat wc-ul?”
Tu, ridicând din umeri: “Nu ştiu frate ce îţi miroase ţie urât.”
După încă 10 minute, te duci să scoţi berea de la rece, să-ţi serveşti invitaţii că, deh, de asta au venit la tine.
Te duci în bucătărie, de unde invitaţii tăi aud un “morţii mătii” înfundat şi vreo câteva bufnituri.
Din uşa bucătăriei, invitaţii tăi sunt martorii următoarei scene:
Un căcat moale pe mijlocul mochetei din bucătărie, înconjurat de o baltă de…ceva.
Tu înjurând ca nebunul.
O mâţă drăguţă, sub masă.

Problema e că proprietarii de mâţe ştiu că le pute casa ca o latrină. Dar nu îi interesează. Ba mai bine, te cheamă şi pe tine, să-ţi arzi mucoasa nazală în putoarea aia. Dar, la o adică, ce contează că pute cât timp pisicuţa lor e aşaaaaaaaa de drăguţăăăăăă?