1 …am mâncat. Mult şi bine. Piept de pui cu portocale, usturoi, ardei iute, piper, busuioc, putin sos de soia cu garnitură de orez cu morcov, ardei gras şi ardei iute. Totul home-made. Dacă mi-aş fi luat aceleaşi chestii de la wuxing sau orice alt “restaurant” chinezesc din România, în aceleaşi cantităţi, m-ar fi costat cam 70 de lei. Ingredientele au costat maxim 10 lei, ceea ce înseamnă că gazul, “manopera”, ambalajul (cutie de carton+beţişoare/tacâmuri) şi transportul ar costa cam 60 de lei. Super afacere… Timp de preparare? Jumătate de oră. Bine e să fii student şi să n-ai bani pentru a-ţi întreţine lenea.

2. Am stat leşinat, în mijlocul camerei, pe covor, cu burta la soare (cât intra el pe geam) cam jumătate de oră, destul timp cât să golesc stomacul puţin, folosind metoda râgâitului, desigur…

3. Am făcut duş, am pus tricou curat pe mine, abia scos de pe sârmă,  chiloţi, şosete, blugi, cămaşă la fel de “fresh”. M-am urcat în tramvai, acceptabil. Am ajuns la Crângaşi, m-am urcat în metrou, crimă. Cred că e prima dată când intru într-un metrou în care vara e mai cald decât afară. Nu e prima dată când intru în metrou şi sunt lovit de putoarea subţiorilor ridicate. După ţşpe staţii, cobor din metrou, ud leoarcă. Noroc că-mi dădusem cămaşa jos şi aveam ceva uscat de pus pe deasupra tricoului ud, să nu răcesc. Ajung la domnu coleg acasă, constat că ceva pute. Eu. De la transpiraţia scursă din mine în metrou. Duş în chiuveta din baie, uscat tricoul, mirosit tricoul, acceptabil. Deodorant şi doamne-ajută.

4. Am ajuns acasă pe la 11, constat că nu mai am ţigări. Am lene, în schimb. Şi tutun de rulat + foiţe. Fac ţigară, îmi aduc aminte de ţigările Carpaţi fumate pe munte, în lipsă de altceva.

5. Mă apuc să aberez pe bleog.