Avem o ţară frumoasă, dar nu ştim să o păstrăm. E deja o afirmaţie-clişeu, dar fie că merg la munte, la mare, la un grătar în pădure sau chiar într-un parc, trebuie să mă lovesc de jegurile lăsate în urmă de ceilalţi.
În cazul de faţă, de exemplu, cât de greu le-ar fi fost retardaţilor care au mâncat rahaturi de la McDonalds să pună cartoanele şi plasticele înapoi în punga aia, să coboare de pe Movilă (Cişmigiu) şi să le arunce într-un coş de gunoi? Sau celor care au pus nişte foi de revistă pe pietrele de acolo, pentru a putea sta în cur fără să-şi murdărească pantalonaşii, cât de greu le-ar fi fost să ia foile alea şi să le arunce unde trebuie? Dar ăia care au venit cu punga de la Angst şi au aruncat-o în tufe, poate-poate n-o vede nimeni? Dar voi, fir-aţi ai dracului de sămânţari cu jegul vostru de coji de seminţe şi cu inconfundabila pungă de seminţe de la nutline? Nu am mai făcut poze şi la jegul din apă, pentru că deja se făcuse întuneric şi aveam prea mulţi draci.
Dar nu sunt de vină numai cei pentru care toată lumea este groapa lor de gunoi. Parcul ăla nu ar trebui să fie curăţat din când în când? Sau administraţia locală se bazează pe ceea ce au învăţat acum muuult timp la şcoală, şi anume că în natură totul este reciclabil? Rahat pe băţ!