Rasebo.ro - Jurnal Intrerupt: viata, tech support si pinguini

Entries Tagged ‘Rromânia’

Noi suntem mai speciali

Situaţia e în felul următor: drumurile-s blocate din cauza zăpezii, autocarul în care călătoreşti a alunecat în şanţ de aseară, de la ora 22, iar de tractat nu a putut nimeni să-l tracteze. Colac peste pupăză, primarul celui mai apropiat oraş ţi-a recomandat să nu stai ca prostu-n maşină, ci să te cazezi la el în urbe (cu alte cuvinte, “scuze băi băieţi, da’ prea repede nu ieşiţi de-aici”).

Văzându-te situaţia de mai sus, logic ar fi fost să spui “ok, asta este, dau 20-30-40 €, sau cât naiba o fi cazarea până când autocarul este pus înapoi pe roţi (presupunând că acea cazare n-ar fi fost gratuită), da’ măcar am un pat în care să dorm, o masă pe care să mănânc, un duş în care să mă spăl şi o budă curată-n care să mă cac”.

Problema este că ai noştri românaşi au refuzat de 3 ori oferta bulgarilor şi au ales să stea toată noaptea înghesuiţi în maşină, mai mult ca sigur fără încălzire, înfofoliţi în ultimul hal. Sau poate au avut încălzire, da’ au futut motorina din rezervor. Dar nah, îmi dau cu presupusul; habar n-am cât de confortabil e să stai îngrămădit o noapte întreagă printre scaunele autocarului, fie că e cald sau rece. Nu, nu am mers niciodată cu autocarul noaptea.

În fine, lăsând ironia la o parte, parcă mi-i şi imaginez pe unii: “Io cu otocaru’ am venit, cu otocaru’ plec! Să vină macaraua să mă scoată!” (pentru a completa imaginea, omul care spune asta trebuie neapărat să fie în mijlocul troienelor, îmbrăcat în adidaşi şi trening) :)

Serios acum, sunt curios care-s motivele lor; dacă este vorba doar de prostie/inconştienţă, sau dacă mirifica noastă presă a uitat iarăşi să menţioneze un mic detaliu ce-ar fi putut să schimbe total înţelesul articolului.

… şi acum aş fi mort de vreo 20 de ani, aşa, în ziua asta nu m-aş răsuci în mormânt. Din contra, aş fi de-a dreptul fericit.

Coane ceauşescule, ai reuşit, eşti nemuritor. Cât de nemuritor poate fi un mort, desigur; toată lumea-şi aduce aminte de tine, de realizările tale, de ziua ta. Bine, nu toată lumea – eu, de exemplu,  habar n-aveam de treaba asta dacă nu observam că astăzi globosfera nu are alt subiect de discuţie în afară de comunism, ceaşcă cu-a lui elenă şi vremurile de mult trecute.

Îţi dai seama că majoritatea te înjură, dar nu asta contează neapărat. Ce contează, este că lumea se pare că nu are puterea să treacă peste tine. În fine, nu au puterea să treacă peste ideea de tine, că mulţi dintre puţoii care se plâng acum de comunism nu au prins nici măcar revoluţia, d’apăi o coadă de-a ta la carne sau ulei. Din păcate.

În fine, eu sa zicem c-aş fi unul dintre puţoii ăia, că nu mai ştiu decât de asta. N-am suferit prea mult, am avut parte doar de două mici şocuri pe când eram copil. O nimica toată, la o adică.

Revenind la tine, domnule sărbătorit. Din punctul meu de vedere, ar trebui să fii doar un muc mic, negu şi uscat, lipit şi uitat din ‘89 sub catedra de istorie. Dar nu e cazul.

Bre’ tovarăşi de globoşferă, ce ziceţi, îl lăsăm pe omul ăsta să dispară-n pace?

Citind asta, mi-am dat seama că niciodată nu ne aşteptăm la ceea ce e logic şi absolut normal să se întâmple.

De exemplu, vara parcă niciodată nu ne aşteptăm să fie foarte cald, la fel cum iarna ne surprinde de fiecare dată cu ninsori. Desigur, e normal să fim surprinşi şi de topirea zapezii, urmată de umflarea apelor şi de inundaţii. Până la urmă, dacă de vreo câţiva ani casa lui Ionel e luată de ape în fiecare primăvară, de ce naiba s-ar întâmpla exact acelaşi lucru şi anul ăsta?

La fel şi dpdv financiar. Este oare cineva surprins că sunt atât de mulţi oameni care, după ce şi-au făcut credite pe bandă rulantă, se trezesc că nu mai au din ce naiba să le mai plătească? Ei bine, acei oameni au fost surprinşi la rândul lor de faptul că nu ai cum să-ţi mai iei de mâncare după ce dai 90% din salariu pe rate. Pe bune acum, cine s-ar fi gândit la asta?

Apropo de credite, firmele de leasing sunt obligate să scadă preţul maşinilor recuperate. Pentru că şi acestea sunt surprinse de puterea mică de cumpărare a românilor. Sărăcuţii.

Că tot vorbeam de asta mai devreme, foarte mulţi proprietari de animale de companie sunt extrem de surprinşi când află că animalul din dotare, după ce se f**e, face pui. Sunt atât de surprinşi încât, din cauza şocului iniţial, aruncă câinii în stradă. Apoi, aceiaşi proprietari sunt din nou suprinşi în momentul în care trebuie să se ducă la spital pentru a-şi face vaccinul antirabic.

Apropo de chestii întâmplate în trecut, mai ţineti minte cât de surprinşi au fost românii de campania electorală mizerabilă din 2009? Sau poate sunteţi surprinşi că, după alegeri, au apărut scandaluri stupide cu flăcări purpurii şi aliodori?

Trist e că exemplele pot continua la nesfârşit.

Articolul ăsta fusese publicat pe 14 Noiembrie 2009, dar a fost şters, chestie care nu e prea corectă. Eu nu ţin minte să fi făcut asta, asa că de ce şi cum a dispărut, nu ştiu. Pot doar presupune.

Noroc că am mai avut de spus ceva de drag la adresa lor, că altfel nu cred că-mi dădeam seama.

Tot noroc am avut cu feedburner şi cu feed-ul complet. Alte back-up-uri, ciuciu. Păcat de comentarii – ţin minte că erau câteva destul de interesante. Păcat.

***

Mai ales în sectorul de mobilă. Am stat în faţa ghişeului de informaţii de pe raion timp de 30-40 de minute şi, după ce am văzut că nu are niciun angajat timp de mine sau de ceilalţi oameni care numărau grinzi pe tavan, am plecat. Am să mă întorc pe la sfârşitul programului, poate-poate nu o mai fi atât de aglomerat. Deşi mă îndoiesc.

Înainte să ies din magazin, m-am dus în spate, de unde se scot pachetele de mobilă de pe rafturi, sperând să găsesc un angajat frecând menta. Într-adevăr, am găsit un omuleţ acolo dar, spre dezamăgirea mea, nu stătea degeaba – încărca pachete cu mobilă în cărucioare. Când l-am întrebat dacă are timp şi pentru mine, şi-a cerut scuze şi a zis că nu mă poate ajuta – înaintea mea mai erau 2 clienţi. Ştiind cam ce era în magazin, l-am crezut şi l-am lăsat în pace.

După ce am ieşit, am văzut încă un omuleţ cu jacheta dedeman, care şi ăsta muncea pe brânci – încărca de zor o dubiţă. L-am întrebat dacă are idee ce se întâmplă de nu am putut găsi niciun angajat disponibil la mobilă şi dacă aşa e tot timpul. Aflu de la el că sunt doar 3 oameni pe tură, că abia fac faţă şi că-n fiecare weekend e aglomerat.

Sincer să fiu, mă aşteptam ca vinovaţi pentru timpul meu pierdut să nu fie neapărat angajaţii, ci mai degrabă conducerea.

Ar trebui să fie la mintea cocoşului că, dacă toate sfârşiturile de săptămână sunt aşa de aglomerate, ar trebui suplimentat personalul. Dacă ar fi fost 5 oameni la mobilă în loc de 3, sunt sigur că aş fi reuşit să fac comanda şi acum aş fi fost în parc, să fac poze.

Apoi, sistemul pe care lucrează magazinul este prost. Caut mobila, caut angajat, îi spun ce vreau, el le pune pe cărucior, cu căruciorul şi cu rezervarea făcută de angajat trebuie să mă duc să le plătesc, după aia trebuie să mă duc la ghişeul de informaţii să mi se facă hârtiile pentru transport, iar la final tre’ să le car până la biroul de transport unde, în sfârşit, le las.  Umblătură de-ampulea.

Două paragrafe, două probleme uşor de rezolvat. Pe cei de la DOMO i-am lăudat (al 3-lea paragraf, cumpărături online) pentru că au fost în stare să pună la punct un sistem atât de simplu şi eficient, încât eu să nu trebuiască să-mi frec timpul degeaba. Celor de la dedeman ce să le urez? Mişcaţi-vă posteriorul mai repede?

Diferenţa dintre rromi şi ţigani nu este deloc subtilă, cum ar crede unii.

Rromii au vrut să evolueze, au fost la studii şi au muncit din greu pentru tot ceea ce au.

Ţiganii cer drepturi şi ajutoare, în timp ce, în loc să pună osul la muncă, caută tot soiul de scurtături pentru a se putea îmbogăţi cât mai rapid. Legal sau nu, nu contează, pentru că ţiganii n-au decât legea lor. Legea societăţii în care trăiesc nu e importantă.

Ţiganii care ar trebui să se trateze sunt ăştia, ăştia, ăştia şi ăştia. Adică cei care-şi zic români în timp ce ne fac de căcat în toată lumea.

Page 1 of 1512345...Last »
*nix aberaţii alb-negru amintiri Amuzante aparat foto apartament blog Botoşani Bucuresti care este chef concert cu dreptu-n stângu depresie dimineaţa dragoste facultate femei foto google iarna idioţi internet maşini metrou mizerie mugetări muzică nervi parc Personal politica prietenă România Rromânia scurte serviciu spam support tech vacanţă vicii video ştiri