Citind pe la Etherfast, mi-am adus aminte că, de vreo 2 săptămâni, mă tot chinuiesc să plătesc întreţinerea.

Nu e vorba de uitat, că am banii pregătiţi în sertar şi memento-ul la avizier (că dau cu ochii de el de fiecare dată când intru-n scară), numai că nu reuşesc să dau de administratorul blocului pentru a putea face plata.

Să explic procedura: la jumătatea lunii şi cu o zi înainte de sfârşitul acesteia, madam administrator se instalează în ghereta ei din casa scării. Programul de funcţionare e gândit numa’ bine – de la 17 la 19. Având în vedere că mie îmi este imposibil să ajung mai devreme de 19:30 acasă, iar administratorul de multe ori nu stă nici măcar până la 18:30… e cam clară treaba.

Buuuun, acum ceva vreme, am aflat de la un coleg de serviciu cum că el plăteşte de acasă, prin internet-banking, direct în contul asociaţiei de proprietari. Frumos şi civilizat, îmi spun. Internet-banking am şi eu, asociaţia trebuie să aibă un cont bancar deschis pe undeva, aşa că n-ar trebui să fie nicio problemă, nu?

Luna trecută, după ce am reuşit să o conving pe madam administrator să vină special pentru a încasa întreţinerea mea, mă apuc s-o iscodesc în legătură cu posibilitatea plăţii direct în contul bancar:

- Ştiţi, ne-ar fi mult mai comod să nu alergăm unul după altul pentru a plăti întretinerea. Ce-ar fi să-mi daţi contul asociaţiei, iar eu să plătesc direct acolo, prin OP?
- Aaa, păi nu avem aşa ceva, nu se poate.
- Nu e posibil, sunteţi asociaţie, trebuie să aveţi un cont bancar. Şi oricum, nu e ca şi când nimeni nu ar face aşa. Ştiu personal două cazuri în care proprietarul poate plăti pe internet, în contul asociaţiei.
- Da, da, aveti dreptate, dar la noi nu se poate plăti aşa.
- De ce?
- Comisioane, cheltuieli, nu e deloc comod… mai bine plătiţi când ne întâlnim şi asta este…
- A, păi dacă din cauza comisioanelor nu se poate, vă transfer eu cu 2 lei mai mult, să nu aveţi probleme la ghişeu.
- Da, da, aveţi dreptate. Eu nu ştiu acuma… vorbiţi cu preşedintele.

Preşedintele, un moşulică pe la 80 de ani, ia-l de unde nu-i. De două luni încerc să dau de el, şi niciodată nu e de găsit.

Până una-alta, cât timp a stat articolul în draft-uri, am reuşit să plătesc întreţinerea. De data asta chemat-o pe madam la “casierie” pe la ora 20 şi ceva. Sincer să fiu, îmi pare rău pentru ea, nu-mi stă în caracter să ţin oamenii pe drumuri, dar dacă nu vrea nu se poate să simplificăm procedura, eu nu o să pot ajunge după programul ei şi ea, în continuare, va fi deranjată de mine pe la 19:30-20 sau în weekend. Ghinion.

Şi când te gândeşti că unii nu doar că pot plăti pe net, ci au şi blog pe post de avizier electronic. Dar deh, trebuie să ai administrator de 27 de ani, nu o tanti ameţită care se ascunde după pantalonul preşedintelui de 80 de ani.

De teacup.ro ştiu de câteva zile, mai exact de când a fost anunţat pe bookblog.ro. Plăcându-mi ideea şi dorind să văd mai în detaliu despre ce este vorba, mi-am făcut şi eu cont.

Din câte-mi dau seama, e un soi de reţea socială destinată celor cărora le place să bea ceai şi să citească (altceva în afară de click, cancan şi numerele de telefon de pe pereţii toaletelor din baruri).

Pe foarte scurt, pot adăuga cărţi care nu-s încă în sistem, pot spune ce am citit, ce vreau să citesc şi ce citesc acum. Pot citi şi scrie recenzii sau păreri despre o carte. E şi un soi de agonia.net, fostul poezie.ro, adică un loc unde aş putea publica propriile-mi povestiri, poezii, eseuri, etc. Ar fi mişto să se dezvolte mai multişor şi-n direcţia asta; ar prinde destul de bine un sistem mai bine făcut decât site-urile menţionate mai devreme.

Ideea e bună, îmi place şi cred că va prinde. După ce va fi finisat, desigur, că este plin de bug-uri – încă din primele 10 minute de utilizare am descoperit câteva destul de măricele:

1. Nu suportă diacritice cum trebuie – am avut probleme cu ă-ul din numele meu la crearea contului;
2. Unele cărţi apar atât la “citite” cât şi la “vreau să citesc”, deşi nu au cum face parte decât dintr-o categorie;
3. Nu pot vedea lista completă a cărţilor adăugate la “citite” în profilul meu;
4. Când vrei să adaugi o carte, în caz că uiţi să completezi un câmp şi apeşi pe “salvează” tot formularul se resetează;
5. Sunt o groază de intrări duplicat. Exemplu aici şi aici cu ISBN identic – pentru evitarea situaţiilor de genul, ar fi util să se facă o căutare în baza de date după acesta iar, în caz că este deja introdus, să se afişeze un mesaj de eroare.
6. Nărav prins de pe când eram editor DMOZ: nu suport site-urile care, la secţiunea contact nu au decât un formular infect (app, un mail de confirmare după trimiterea mesajului ar fi mai mult decât bine-venit). Prefer o adresă poştală, un e-mail, telefon, id de mess, twitter, blog personal, etc. Da, îl consider bug.

Desigur, este beta, aşa că se scuză.

BULZ, bulzi, s.m. 1. (Pop.) Cocoloș. ♦ Cocoloș de mămăligă caldă în care s-a pus brânză de oaie sau urdă.

Se adăugă în portofoliul Google şi Buzz, un serviciu de social media bulzcrap, care seamănă cu ceea ce ar fi ieşit dacă, acum 9 luni, Twitter şi Facebook şi-ar fi tras-o fără prezervativ.

S-a terminat găleata cu inspiraţie sau sunt eu prea bătut în cap şi nu pricep unde-i “noul”?

Cine stătea la calculator mai devreme, pe la ora 19:30, înjurând sistemul de internet banking folosit de Alphabank şi pe toţi operatorii de la linia telefonică de suport? Eu, desigur.

Problema 1: Sistemul de internet banking al AlphaBank funcţionează pe bază de certificat şi poate fi accesat doar de pe Windows cu Internet Explorer. În 2010 nu s-a auzit de Mac OS-X, Linux, Firefox, Safari, Opera şi alte cheştii d’astea complicate. Trist.

Bun, ăsta e sistemul, trebuie să ne aplecăm şi să ne luăm partea, aşa că bootez în winblows şi pornesc internet sexplorerul. După ce am citit de vreo 5 ori instrucţiunile şi după tot atâtea încercări eşuate de a instala certificatul lui peşte, recunoscând că-s tembel şi nu mă pricep, mă înfig cu degetul în numărul de telefon de la suport.

Problema 2: Vedeţi programul de mai sus? Sau pe ăla de mai jos? Ei bine, pe la ora 19:30 nu mai răspundea nici dracu’ la telefon. Şi credeţi-mă, ştiu să fiu foarte insistent şi să sun foooarte mult. Vreo 30 şi ceva de minute, aşa.

Olandezii de la ING cum de au făcut în aşa fel încât să poţi folosi Home Bank-ul ăla de pe orice calculator, orice sistem de operare şi orice browser? Fără probleme, fără să fie nevoie să sun la suport şi să nu găsesc pe nimeni în timpul orelor de program?

Din păcate, câţiva ani buni nu am cum să-mi bag picioarele-n banca grecilor ăstora, că am de rambursat una bucată sănătoasă de credit. Poate totuşi în anii ăia se trezesc omuleţii şi implementează un sistem de internet banking mai ok.

Deşi iniţial nu aveam de gând să public articolul ăsta, mi-am adus aminte că, în timpul vânătorii de apartamente ce tocmai s-a încheiat, am folosit foarte multe soft-uri de cartografiere online, printre care se numără, desigur, şi Google Earth.

Normal, nu ar fi fost corect din partea mea să nu încerc să… răsplătesc cumva comunitatea de voluntari fără de care, sincer, mi-ar fi decedat mult mai mulţi neuroni din cauza stressului – aş fi pierdut mult mai mult timp învârtindu-mă pe străduţele întortocheate ale Bucureştiului şi, mai mult ca sigur, aş fi terminat mult mai greu “vânătoarea” din cauză că aş fi vizionat mai puţine apartamente şi mi-ar fi fost mai dificil să mă decid.

Deşi nu cred că voi avea cum să ajung, sper ca măcar unii (bine, măcar unul ) dintre puţinii mei vizitatori să aibă cum da curs invitaţiei de mai jos: [Citește mai departe...]

Proaspăt primit pe mail, chiar de la domnu gugăl, trimis iniţial pe adresa allen_adam@rasebo.ro (inexistentă, de altfel). Ce părere aveţi? [Citește mai departe...]

Un concept mişto de bicicletă. Mi-a plăcut în special cum au fost făcute roţile, fără cameră, fără să trebuiască să fie umflate.

Ce se poate face din tuburile de carton din mijlocul rolelor de hârtie igienică.

Cum să iei notiţe rapid şi eficient. Unele metode le-am folosit încă din liceu, încă înainte de a găsi articolul ăsta, când profesorii făceau crize de nervi dacă nu scriam la dictare, exact aşa cum spuneau ei.

Cum să cureţi chestii. nuff said.

Theory of the derive… Cum să te plimbi, lăsându-te purtat de val.

Zece lucruri pe care încă nu le înţelegem la oameni.

Galerie de imagini cu furtuna de nisip din Sidney, Australia. Edit: alte imagini interesante.

Super-articol despre oamenii străzii.

FCC vrea să prevină restricţionarea vitezei de transfer pe baza tipului de conţinut, practică destul de răspândită prin State. Site-ul oficial este OpenInternet.gov.

Life’s not read-only. Un site despre piraterie şi despre nevoia oamenilor de a copia, crea, modifica.

Malaezia vrea să pună copyright pe unele feluri de mâncare, producerea acestora fiind astfel interzisă în oricare altă parte a lumii. Fără ceva bănuţi, desigur.

Folosind ceva tehnologie hibridă, ceva cercetători de la MIT au reuşit să facă nişte tranzistori mai mici decât permite în mod normal silicliul. Pentru detalii şi limbaj specializat, click pe link-ul de mai devreme.

Tot la MIT, nişte studenţi au făcut un soft cu ajutorul căruia, în funcţie de ce prieteni ai pe Facebook, se poate estima dacă eşti gay sau nu. Trecând peste discuţiile bla legate de orientările sexuale, proiectul ‘Gaydar’ demonstrează încă o dată că intimitatea pe internet este un mit.

Altfel, nu-mi dau seama cum naiba poţi crede că păsărelele sunt vinovate pentru gripa umflăţeilor cu codiţă îmbârtligată (aici sau vezi imaginea de mai jos).

Apropo, nu e prima boroboaţă de genul ăsta a celor de la Adevărul online. Chiar cred că nu verifică nimeni articolele înainte să fie publicate. [Citește mai departe...]