De la danz3l primită, către BettyBoop dată mai departe.

5 lucruri adevărate despre mine (de ce trebuie să fie tot timpul 5 lucruri?)

1. Sunt un împiedicat notoriu. Nu se poate să nu merg în vizită la cineva şi să nu sparg/rup/stric ceva;
2. De obicei, am prostul obicei să fiu prea sincer. De obicei;
3. Sunt indecis. De fapt nu… adică da;
4. Sunt somnambul. Mi-am speriat colegul de apartament de vreo 3 ori până acum;
5. De multe ori nu am inspiraţie când trebuie. Când nu trebuie să fiu inspirat, sunt. De exemplu acum.

… Sau de ce am muşchii spatelui atât de bine dezvoltaţi.

Am găsit pe net un concurs de genţi şi m-am gândit să particip. De ce? Pentru simplul fapt că mulţi amici mi-au spus că ei nu înţeleg de ce car după mine atâtea “prostii” şi că sunt mai rău decât o femeie din punctul ăsta de vedere…

Aşa că…să fie poze!

Conţinut (din stânga-n dreapta):

• Încărcător laptop;
• Laptop;
• 2 cabluri de reţea, aprox 3 m fiecare;
• gaz zippo;
• 4 pixuri
• bandă adezivă
• Maglite Mini cu 2 baterii de rezervă
• deodorant
• cablu minuscul crosslink băgat într-o cutiuţă cu două mufe mamă rj45 (un fel de prelungitor)
• pietre de rezervă zippo
• bricheta zippo
• rucsac
• gentuţă de la hattric în care intră chestiile mai mici
• mapă cu coli albe, cursuri, chitanţe, facturi;
• hdd maxtor 120gb şi cablul său
• căşti
• card SD 4 gb
• Palm TX cu card 2gb în el
• card-reader
• tub de picătura
• cleşte
• briceag
• 3 cutii de chibrite
• 3 brichete
• cutie cu lame gillette
• 3 plasturi
• cârpă de şters ochelarii
• şerveţele de şters ochelarii (când îi umplu de prea mult jeg)
• ţigări
• prezervativul de urgenţă
• curpapir în pungă

De obicei mai aveam (acum pierdute pe la amici):

• sertizor
• cutie cu mufe de reţea
• unghieră
• beţişoare pt urechi
• tricou de schimb
• batiste de hârtie. 2 pachete minim
• sticluţă de olynth, pentru nasul meu mereu înfundat

Apropo..ăsta e primul concurs la care particip… Mi s-a părut mult prea amuzant pentru a mă putea abţine.

Ţin minte că acum 2 ani am dat un test psihologic pentru permisul de conducere… Testul era format dintr-un pseudo-test de inteligenţă, un test de nebuni şi verificarea atenţiei distributive şi a reflexelor.

La testul de nebuni, una dintre întrebări suna cam aşa: “Ai avut vreodată senzaţia că eşti urmărit de cineva?” Eu am răspuns “da”, sau am dat un punctaj destul de mare acelei întrebări (nu mai ţin minte exact cum erau opţiunile de răspuns)…

După ce dau testul, mă cheamă domnul doftor de nebuni la el în birou şi îmi spune: “Băi, ai trecut testul, e totul ok… Dar am o nelămurire. Cu întrebarea asta ce ce? De ce ai răspuns da?” La care eu, sincer ca întotdeauna, îi răspund: “Păăăăi… S-a întâmplat o singură dată, după o băută zdravănă, cam la a 15-a căzătură în drum spre casă, când m-am speriat de-o umbră… Apoi care mă tot uitam în spate, având senzaţia că mă urmăreşte umbra aia.” Nu, nu m-a picat. Doar a făcut o faţă de om care tocmai a văzut un câine şi o pisică…împreunându-se, după care a izbucnit într-un râs isteric (sigur eu ar fi trebuit să fiu cel suspectat de nebunie?!).

Din ceas dedus
de Ion Barbu

“Din ceas, dedus, adâncul acestei calme creste,
Intrată prin oglindă în mântuit azur,
Tăind pe înecarea cirezilor agreste,
În grupurile apei, un joc secund, mai pur.

Nadir latent! Poetul ridică însumarea
De harfe resfirate ce-n zbor invers le pierzi
Şi cântec istoveşte: ascuns, cum numai marea,
Meduzele când plimbă sub clopotele verzi,”

Cam pe vremea când eu şi alţi câţiva colegi am decis să facem orele de religie în crâşma din apropierea liceului, am scris o mică poezioară, sătul fiind de domnul Ion Barbu cu a lui poezie, “Din ceas dedus” şi cele muuuulte pagini de comentarii, analize şi alte prostiuţe pe care eram nevoiţi să le scriem la orele de Română. Nu spun că nu mi-au folosit, dar pe atunci eram puţin mai…rebel.

Din păcate, doamna profesoară nu a apucat niciodată să o vadă…Păcat. De fapt… asta cred că este prima dată când poezioara părăseşte agenda mea.

Noi, cei dintr-a 12-a, vă respectăm
Dar totuşi, sincer vă rugăm,
Al dumneavoastră “joc secund”
Să vi-l băgaţi fix în fund.

Apropo… MY PROPERTY!!!

1200 lei/kilometrul de..ce?

Taxi nu este: maşina nu e nici galbenă şi nici nu are însemnele specifice. Taxi din alt oraş nici atât, are număr de bucureşti…

Opţiuni:
1. A fost taxi, până când a trebuit să-şi vopsească maşina în galben. Cum vopseaua era mai scumpă decât toată maşina… Dar de ce mai are abţibildul ăla?
2. E taxi andărcavăr. Tariful e pus pe luneta maşinii pentru că.
3. Omul vinde ceva la kilometru. Ce anume?

Sătul de sictirul ospătarilor pe terasa din Agronomie de lângă Student Club (sau cum dracu s-o numi) şi enervat la culme de răspunsul domnului ospătar (dat în sictir, desigur) “vara nu se servesc gustări calde…că vara nu facem chestii calde…ca ie cald”, m-am gândit să le modific meniul puţin, în aşa fel încât să aibă ce mânca la iarnă…

Să v-alunece pe gât…adică “bon appetit”!

Că tot veni vorba de agronomie…

în caz că sunt şi dintr-ăia mai lenţi… “persone”

Credits: http://eatliver.com/

Imaginea nu ştiu de unde o am, e dezgropată din directorul “Deşertul Nuclear”, prin urmare nu am cum să “give credit” (lapsus, romgleză, alea-alea — să-mi fie cu pardon). Şi da, e destul de veche, e pe hdd-ul meu de anul trecut.