Cum să-ți fie rușine de produsele proprii
Plafar, firmă românească cu o căruță de tradiție. Ăla din Plaza România, dacă are vreo importanță (adicătelea da, “dă fițe”).
Ceaiurile sunt puse la vedere, pe rafturile laterale, luminate frumos, să poată fi văzute de oricine intră în magazin. Toate sunt dintr-alea de costă de te usucă, numai Sonnentor și alte bășini la fel de exclusiviste. Zona e delimitată în stânga de niște pastile, iar în dreapta de niscaiva suplimente. Deci, teoretic, atâtea ceaiuri au ei.
Nu, stimabile. Mai sunt și altele, numai că se rușinează cu ele. Mă refer desigur la alea producție proprie, ieftine, bune și cunoscute de toată lumea. Le e atât de rușine cu ele, încât le-au ascuns undeva în spate, unde să nu poată fi văzute de cei care intră. Trebuie să mergi la ultimul raft și, în jumătatea aia orientată spre curul magazinului, găsești ce cauți. Îs așa de bine ascunse încât, dacă nu întrebam vânzătoarea, nu aflam. Încă ceva. Au acolo doar 2-3 tipuri de ceaiuri producție proprie, restul n-au mai avut loc în magazin. Nu care cumva să le facă concurență stăpânilor care vând, la supra preț, plante uscate ambalate în cartoane frumos colorate.
Plafarul tradițional, cel care pe vremuri te aștepta cu mirosuri de ierburi, cu tot soiul de siropuri, faguri, polen, propolis și miere extrasă ca la carte, acum arată ca un supermarket rece, tras în țiplă, cu produsele aranjate în funcție de profiturile obținute, nu în funcție de categorii, de utilități. Unul condus prost, la o adică, deoarece alte supermakerturi fac o treabă mult mai bună când vine vorba de promovat produsele proprii.
