Citind pe la Etherfast, mi-am adus aminte că, de vreo 2 săptămâni, mă tot chinuiesc să plătesc întreţinerea.
Nu e vorba de uitat, că am banii pregătiţi în sertar şi memento-ul la avizier (că dau cu ochii de el de fiecare dată când intru-n scară), numai că nu reuşesc să dau de administratorul blocului pentru a putea face plata.
Să explic procedura: la jumătatea lunii şi cu o zi înainte de sfârşitul acesteia, madam administrator se instalează în ghereta ei din casa scării. Programul de funcţionare e gândit numa’ bine – de la 17 la 19. Având în vedere că mie îmi este imposibil să ajung mai devreme de 19:30 acasă, iar administratorul de multe ori nu stă nici măcar până la 18:30… e cam clară treaba.
Buuuun, acum ceva vreme, am aflat de la un coleg de serviciu cum că el plăteşte de acasă, prin internet-banking, direct în contul asociaţiei de proprietari. Frumos şi civilizat, îmi spun. Internet-banking am şi eu, asociaţia trebuie să aibă un cont bancar deschis pe undeva, aşa că n-ar trebui să fie nicio problemă, nu?
Luna trecută, după ce am reuşit să o conving pe madam administrator să vină special pentru a încasa întreţinerea mea, mă apuc s-o iscodesc în legătură cu posibilitatea plăţii direct în contul bancar:
- Ştiţi, ne-ar fi mult mai comod să nu alergăm unul după altul pentru a plăti întretinerea. Ce-ar fi să-mi daţi contul asociaţiei, iar eu să plătesc direct acolo, prin OP?
- Aaa, păi nu avem aşa ceva, nu se poate.
- Nu e posibil, sunteţi asociaţie, trebuie să aveţi un cont bancar. Şi oricum, nu e ca şi când nimeni nu ar face aşa. Ştiu personal două cazuri în care proprietarul poate plăti pe internet, în contul asociaţiei.
- Da, da, aveti dreptate, dar la noi nu se poate plăti aşa.
- De ce?
- Comisioane, cheltuieli, nu e deloc comod… mai bine plătiţi când ne întâlnim şi asta este…
- A, păi dacă din cauza comisioanelor nu se poate, vă transfer eu cu 2 lei mai mult, să nu aveţi probleme la ghişeu.
- Da, da, aveţi dreptate. Eu nu ştiu acuma… vorbiţi cu preşedintele.
Preşedintele, un moşulică pe la 80 de ani, ia-l de unde nu-i. De două luni încerc să dau de el, şi niciodată nu e de găsit.
Până una-alta, cât timp a stat articolul în draft-uri, am reuşit să plătesc întreţinerea. De data asta chemat-o pe madam la “casierie” pe la ora 20 şi ceva. Sincer să fiu, îmi pare rău pentru ea, nu-mi stă în caracter să ţin oamenii pe drumuri, dar dacă nu vrea nu se poate să simplificăm procedura, eu nu o să pot ajunge după programul ei şi ea, în continuare, va fi deranjată de mine pe la 19:30-20 sau în weekend. Ghinion.
Şi când te gândeşti că unii nu doar că pot plăti pe net, ci au şi blog pe post de avizier electronic. Dar deh, trebuie să ai administrator de 27 de ani, nu o tanti ameţită care se ascunde după pantalonul preşedintelui de 80 de ani.
Pe scurt, problema e că, la fel ca majoritatea celor care locuiesc sau lucrează într-o capitală a unei ţări, parizienii au tendinţa de a fi ceva mai neprietenoşi, snobi, egoişti, grăbiţi, superficiali, stresaţi decât cei din restul ţării. Asta, în principal din cauza ritmului mult mai rapid în care lucrurile se mişcă în oraşele mari.
