Întâi Porn.-ul din meniul Galaxy Tab-ului, apoi asta?

Nu că m-ar fi deranjat dacă românia ar fi fost vreo olandă rătăcită prin balcani. Da’ nu e.

Oare oamenii care au o meserie bine definită (aici exclud automat hârţogarii care pot fi uşor înlocuiţi de oricine altcineva capabil de a scoate un memo sec – mă refer la psihologi, medici, instalatori, electricieni, contabili, it-işti, etc.) nu se satură de amicii/cunoştiinţele care îi tot presează încercând sa profite gratuit de cunoştiinţele lor?

Cum ar fi corect din partea lor să procedeze? Să ajute fără să aibă pretenţii materiale, în spiritul amiciţiei, sau să pună piciorul în prag şi să spună că prietenia se întinde până la bere/glume/bârfă, mai departe fiind vorba de… neşte mijloace necesare traiului? Sau poate să facă la fel ca unii traficanţi de droguri şi să ofere prima doză gratis?

Am pus întrebarea asta pe facebook, am primit câteva răspunsuri dar, pentru că acolo nu-mi văd decât prietenii profilul, mă văd nevoit să o repet şi-aici (puţin reformulată, ce-i drept).

Sunt oare singurul care-i de părere că ar trebui trântită o taxă sănătoasă (~100-200 de lei pe lună) pentru accesul auto în zonele centrale ale oraşului?

Nu de alta dar mulţumită dobitocilor care cred că umbrela-i chestia aia cu patru roţi care merge pe benzină sau motorină, a devenit ceva de-a dreptul banal să faci o oră jumătate dintr-un cartier rezidenţial până-n centru. Asta, în condiţiile în care, pedalând alene pe bicicletă ca un hipopotam în miniatură ce sunt, pe exact acelaşi traseu fac o jumătate de oră.

Unde mai pui că poate aşa încurajăm pe bune folosirea mijloacelor de transport alternative sau ale celor în comun – în caz că nu s-a prins nimeni până acum, campaniile din autobuze-s cam degeaba (îmi permit o paranteză mai lunguţă: apropo de campanii în autobuze, de-acum am să evit cu orice preţ farmaciile catena – e de-a dreptul sadic să repeţi clipul ăla anost cu cântecelul lui peşte din 10 în 10 minute, în timp ce “publicul” fierbe de nervi pentru că-i blocat în trafic), fiind adresate fix ălora care deja folosesc transportul în comun, iar cele de pe la televizor/din publicaţii au acelaşi efect ca o frecţie la piciorul de lemn.

Notă: aici vorbesc doar de situaţia din bucureşti, deşi sunt ferm convins că ideea e perfect aplicabilă şi prin alte oraşe.

… că şansele de a ajunge dincolo îs mult mai mari decât aţi traversa pe verde.