Oamenii-etichetă
Aug.03, 2010 7:42 PM
Astăzi, după ce a coborât din lift la etajul ei, o vecină mai în vârstă m-a întrebat: “Şi, cât ai dat până la urmă pe apartamentul ăla?” Direct în faţă, fără “bună ziua”, fără să se prezinte, fără să-mi ureze bun venit, fără să mă întrebe din ce colţ al ţării am ajuns aici, fără nimic. Doar atât o interesa, cât am dat eu pe apartament.
I-am spus că nu e treaba ei şi că, dacă vrea să ştie cât mai costă un apartament în zilele astea, să arunce un ochi pe anunţuri. Nu ştiu dacă am greşit zicându-i asta sau nu, dar mi s-a părut puţin cam deplasată curiozitatea ei vis-a-vis de cheltuielile mele. Da, puteam fi mai diplomat, dar pentru ce?
Eh, eu as pune pariu ca ar fi vrut si ea apartamentul respectiv, nu s-a inteles la pret cu proprietarul si acum urmarea sa obtina sentimentul de “mama ce buna sunt ca n-am dat banii” afland cat ai dat tu pe apartament
)
Cand ne-am mutat noi in apartament proaspat cumparat, a venit un vecin sa ne intrebe de bine. Numai ca nu s-a limitat doar la intrebari, a dorit si sa intre si in casa sa vada pe ce am dat banii. I-am transmis ca putea sa faca asta cand apartamentul era inca la vanzare… Dar omul se proptise cu piciorul in usa si nu se mai dadea dus….
Asa e cu fostii securisti, sunt personalitati mai dificile…
Sunt ferm convins că a vrut apartamentul şi nu s-a înţeles cu propritarii. Da’ parcă şi securiştii erau mai subtili, nu?
Urâtă treabă cu vecinul tău. Ai reuşit să scapi de el fără să-i faci turul casei?
Mna si pana la urma cat ai dat?
))))
Preţul pieţii.