Expoziţia poate fi vizitată până pe data de 20 Mai, la Institutul Cultural Român, pe Aleea Alexandru nr. 38. Intrarea este liberă.

Mi-a plăcut, dar ar fi fost frumos dacă, în afară de print-uri, aş fi văzut fotografii cu outdoor-urile de pe vremuri şi ceva reclame TV. La fel, ar fi fost frumos să văd totuşi 70 de ani de reclamă, nu doar 30-40 (adică de prin anii ’60 până pe la sfârşitul anilor ’80).

În orice caz, ştiu că e mult mai greu să organizezi o expoziţie decât să stai pe margine şi să comentezi, aşa că… felicitări organizatorilor. (poze în continuare) [Citește mai departe...]

Bine, bine, ştiu că nu e decât o compactă înfiptă într-un body decupat de AE-1 Program, dar trebuie să recunosc că ideea e drăguţă.

Via photorumors.com

Este trist când, în ţara ta, străinii au mai multe drepturi şi beneficii decât tine. Culmea e că, mulţumită tuturor măsurilor ăstora, membrii minorităţilor au tot dreptul din lume să urle că-s discriminaţi. Pentru că sunt. Discriminaţi pozitiv, adică.

Iar eu, dacă mă duc în Satu Mare, de exemplu, nu pot cere la chioşc o pâine pe limba mea, în ţara mea – deşi-mi ştie limba foarte bine, ciufuta de vânzătoare nu are chef să o folosească decât la înjurături.

Eh, las’ că au alţii coloană vertebrală în locul nostru.

În general, lumea evită persoanele care au obiceiul de a spune exact ce gândesc. La o adică, nu e prea plăcut ca cineva să-ţi spună-n faţă că eşti mai prost decât o cizmă sau că arăţi ca un cur; ştii şi tu asta (chiar dacă nu eşti neapărat conştient, în mod sigur bănuieşti ceva) şi numai de vreo confirmare nu ai nevoie. Adevărul, de cele mai multe ori, e deprimant.

Pentru a te putea numi o persoană sociabilă, trebuie să fii prefăcut şi ignorant. Unii numesc asta “a vedea doar părţile bune ale unei persoane”. Dar să iei în considerare numai jumătate de pahar e semn clar de nebunie. În lumina asta, cei care-şi trec “sociabil” printre calităţile din CV sunt de evitat.

În paralel cu SMAEB, am tras o fugă şi pe la SofistiCAT, Expoziţia Internaţională Felină de Primavară 2010 din Bucureşti, unde am tras câteva (puţine) cadre: [Citește mai departe...]

Cam slăbuţ cu pozele, da’ decât nimic… [Citește mai departe...]

M-am uitat pe pozele pe care le-am făcut anul trecut, le-am comparat cu cele de acum şi am observat că nu am evoluat mai deloc. Mai rău, nici măcar nu am stagnat, ci am început să regresez.

De ce, nu ştiu. Dracu’ ştie… poate nici măcar el.

Într-altă ordine de idei, e nasol când îţi dai seama că, de-a lungul anilor, te-ai transformat tocmai în ceea ce ai urât dintotdeauna. E incredibilă diferenţa de comportament şi atitudine între mine, cel care am trăit în groapa de gunoi a României, şi cineva care a trăit într-o adevărată capitală Europeană.

… e ca diferenţa între dictatură şi democraţia ideală. Dictatorul fiind eu.

Bine, e uşor să dai vina pe oraş, pe mediu, pe influenţe exterioare. Problema e că am devenit ignorant, superficial şi rău-voitor fără să-mi dau seama, iar acum mi-e cam greu să scap de “calităţile” astea.

Minolta XD7, Agfa APX 400. Crop şi levels. Cadru de pe primul film developat de propriile mânuţe.