Magazinul de la colţul străzii
Eu (uşor morocănos): Bună dimineaţa.
Vânzătorul: Ah, bună dimineaţa, ce mai faceţi, v-am vazut şi ieri pe la noi. V-aţi mutat de curând prin zonă?
Eu: Da, dar doar cu serviciul.
Vânzătorul: Ah, bine, bine. Cu ce vă putem servi?
Eu: O cafea, se poate?
Vânzătorul: Sigur că da, 1 leu 50.
(Dau banii, mă întorc spre tonomat, ma uit puţin încurcat.)
Vânzătorul: Alegeţi ce doriţi să beţi, nu e cu fise. 
Eu: Ah, da, multumesc.
(Apăs butonul, aştept, iau cafeaua, iau şi beţişorul de amestecat)
Eu: Mulţumesc, la revedere.
Vânzătorul: Cu plăcere, la revedere, o zi bună!
Eu: O zi bună şi dumneavoastră.
Cu o zi înainte, cumpărasem de la magazinaşul de la colţ un suc. În orice alt magazin, costă în jur de 5 lei, aici am scos 7 lei din buzunar. Sunt zgârcit (cunoscuţii spun că-s aşa, eu prefer termenul “chibzuit”), aşa că, în mod normal, nu m-aş fi întors şi astăzi dimineaţă pentru a mai cumpăra la supra-preţ. Cu toate astea, am ajuns în stadiul în care-s în stare să plătesc în plus pentru a nu mai ieşi încruntat dintr-un magazin. Buna dispozitie a vânzătorului, zâmbetul lipit de faţa sa şi respectul cu care am fost tratat au meritat fiecare bănuţ.
Culmea, magazinaşul de la colţ nu e imaginar şi – şi mai culmea – acesta se află fix în centrul Bucureştiului, locul unde nesimţirea şi ignoranţa ating cote maxime.
Asta-mi aminteşte cum acum vreo 9-10 ani am rămas fascinat cum vorba blândă a unei vânzătoare de la un magazin de pâine m-a făcut să cumpăr mai multe produse decât îmi propusesem. Dar astea-s chestii ce ţin mai mult de educaţie decât de marketing, zic eu.
Da, şi eu înclin să cred că e vorba de educaţie. De fapt, chiar de-ar fi fost doar marketing… mi-a plăcut.
Foarte frumos..se mai întâmplă…parcă seamănă cu episodul cu doamna de la Ratb care s-a oferit să-ţi dea bilet când nu aveai cash să plăteşti:) Deci…iată cum din când în când, o rază de speranţă scoate capul din nămol şi ne zâmbeşte…
Heh, uite cine ţine minte ce scriu. Am stat câteva secunde să mă gândesc până m-am prins la care episod te referi.
În orice caz, nu am spus că am să casc ochii şi la ce e bun?
Deci…se poate
Da, păcat că nu mai des.
[...] Iar dacă cineva spune “hai frate, dă-o-ncolo, sunt doar bicle”, hai să privim problema aşa: un vânzător de scobitori, dacă nu se comportă profesionist, rămâne fără afacere în maxim 3 luni. Pentru că aş prefera să-mi cumpăr scobitorile de la unul care-mi spune “bună ziua” decât de la ăla care mă întâmpină direct cu “Câte pachete vrei?”. Cam în acelaşi stil cu ăsta. [...]