În momentul în care eşti pe spaţiul public şi trebuie să ceri voie proprietarului pentru a fotografia o clădire oarecare, ceva e ciudat. În momentul în care o fotografie te poate băga la închisoare doar din cauză că în ea apare, din greseală, un om pe balcon, ceva e al dracului de ciudat.

Pentru că-i inevitabil ca, în momentul în care fac o fotografie într-un spatiu urban, să nu prind în cadru nu una, ci mai multe clădiri. Pentru că e o tâmpenie să fiu obligat să nu public o poză cu cineva la geam, poză făcută dintr-un spatiu public. Poate ţinea în braţe un câine drăguţ, sau poate postura sa îngândurată mi-a gâdilat simţul artistic.

Noile coduri, care ar trebui să fie aprobate pe 21 Iunie, îşi permit să pedepsească libertatea. Fără drept de apel, fără milă, fără dreptate, fără motive. Fără părerea noastră, a fotografilor, viitorii inamici ai statului.

Mai multe, la Rezistenţa Urbană,

Pentru o persoană pasionată de fotografie, cele mai dureroase momente sunt cele în care este obligată să-şi lase camera acasă. De cele mai multe ori, asta se întâmplă când respectiva persoană vrea să meargă la concerte, să viziteze vreo casă memorială, sau un muzeu.

Pe scurt, Muzeul Naţional George Enescu îşi va deschide porţile şi va uita, timp de o zi, că un fotograf trebuie să plătească 1000-15000RON pentru privilegiul de a apăsa pe declanşator prin sălile palatului.

Ziua în cauză este 19 Iunie, iar fotografii vor fi primiţi în Muzeul Naţional George Enescu Bucureşti între orele 10:00 şi 17:00. Program Aulă: 10:00-13:00. Secţia „Dumitru şi Alice Rosetti – Tescanu – George Enescu” de la Tescani, jud. Bacău şi Casa Memorială “George Enescu” (Vila Luminiş) din Sinaia îşi vor deschide şi ele porţile pentru fotografie, între orele 10:00 – 17: 00.

Din punctul meu de vedere, ziua este aleasă prost, iar programul este făcut în aşa fel încât cei ce au şi un servici să nu poată să ajungă absolut deloc. Oricum, ferice celor fără obligaţii şi la cât mai multe cadre reuşite.

Mai în detaliu, pe blogul lui Narcis Virgiliu.

Nu de alta, dar doamna din imagine părea destul de iritată de prezenţa paharului de cafea trendinezo-corporatist.

Photowalk Street Delivery Bucureşti, 2009-06-13.

Ham-ham.

Photowalk Street Delivery Bucureşti, 2009-06-13.

Ai nevoie de companie pe Magheru?

Photowalk Street Delivery Bucureşti, 2009-06-13.

Viaţa este urâtă, imperfectă, strâmbă, cu bube pline de puroi pe faţă şi cu riduri adânci, întinse-n colţul ochilor. Dar viaţa, în acelaşi timp, e şi frumoasă, simetrică, bine aranjată, curată, pură.

O imagine (hai să-i zicem fotografie) ar trebui să reprezinte viaţa, cu toate calităţile şi defectele sale, fără niciun ascunziş, fără nicio ruşine. O imagine trebuie să trăiască, să respire dar să şi transpire puturos din fiecare por. Să te facă să simţi miresme suspecte şi să auzi chestii ciudate. Să aibă suflet, pe scurt.

O imagine nu trebuie să fie un model alunecos pe o coală de revistă, un zâmbet întins, îmbibat în botox, sau nişte fructe perfecte, date cu lac şi cu vopsea. Perfecţiunea este artificială. Perfecţiunea e doar un miraj nesimţit.

Aş vrea să pot fotografia un colţ de viaţă, o adiere de suflet.

Cine ştie cum se numeşte biserica? E aproape de Piaţa Moghioroş.

Scurt pe doi, că după aia urlă omuleţii că exagerez.

Pare-se că afacerea băgatului p…icioarelor în spaţiul verde este foarte profitabilă. Altfel, nu-mi explic cum de mama măsii s-a gândit un dobitoc că e ok să sacrifice o felie din Parcul Tineretului.

Via: Cabral