Photowalk #18
Acum două zile, am fost cu cei de la photowalk.ro la expoziţia de motociclete clasice, organizată de Muzeul Naţional de Istorie a României şi Asociaţia Motocicliştilor din România, în colaborare cu Muzeul Tehnic “Ing. Dimitrie Leonida” şi Daytona Twins (copy-paste de aici).
În afară de faptul că cei de la muzeu nu ne-au lăsat să facem nicio poză, expoziţia a fost, din punctul meu de vedere cam… slăbuţă – o mână de motociclete trântite-ntr-un colţ întunecat al muzeului, fără niciun soi de iluminare, fără nicio intenţie de a crea o ambianţă vintage. Asta, desigur, dacă prin vintage înţelegem altceva decât rugina de pe motociclete şi fiţuicile cu informaţii tipărite şi “tăiate” (a se citi rupte) la mişto.
La atmosfera de doi lei au contribuit şi angajatii muzeului, care stăteau după noi ca nişte câini de pază. Când am scos aparatul din rucsac, m-au atenţionat că nu am voie să fac poze. Corect, este alegerea lor şi nici măcar nu aş fi adus aminte de asta, dacă doamna care a binevoit să mă atenţioneze ar fi fost civilizată.
Nu, tanti s-a comportat fix ca la piaţă, năpustindu-se (la propriu) spre mine şi spunându-mi precipitată, în timp ce arunca isteric cu arătătorul spre panoul cu preţuri, că “n-aveti voie, n-aveţi voie, taxa foto”. Au mai fost încă vreo două incidente, în care cineva din grupul nostru a fost făcut “şmecheraş” şi nesimţit, iar o altă tanti ne-a catalogat direct, fără iertare, prin cuvintele “trebuia să-mi dau seama că aţi venit la motoare”. Eh, nu ne ridicăm noi la nasul domniilor ţivilizate, iubitoare de frumos şi istorie. Halal.
Bine măcar că legitimaţia de presă s-a înfipt destul de sănătos în retina doamnei stresat(n)e. Săru-mâna Lex pt poze.
În fine. Trecând peste primirea călduroasă, ajungem la fiarele expuse.
Motoarele aduse de către cei de la Muzeului Tehnic erau cele mai speciale dar, în acelaşi timp, erau şi cel mai prost întreţinute, fiind cele mai ruginite şi mai sănătos unse de ulei amestecat cu jeg dintre toate. Cel mai interesant exponat a fost un Triumph foarte vechi (cred că TS100 sau model apropiat), urmat de o replică de Indian, o replică Ducati şi un BMW R-35. Frumos a fost şi Harley-ul, un hard-tail springer cu motor panhead.
Restul, clasicele IJ-uri, Ural-uri, Jawe, MZ-uri, Simsonuri, Mobre şi mopeduri – motoare de care-s pline toate întrunirile moto şi toate uliţele de pe la ţară. Apropo de Simson, ruşinică celui care s-a gândit c-ar fi ok să expună o motocicletă modificată într-o galerie care se vrea a fi de epocă. Nu e un motor atât de rar încât să nu se mai găsească niciunul în stare originală (sau măcar aduceti, frate, unul fără ape-hangere pe el).
Ar fi fost interesant să vedem şi-un Zundapp, un MZ ES, un Triumph Bonnevile T120 şi alte bijuterii ale trecutului, dar n-a fost să fie.
Despre asta a mai scris şi iLL, pe photowalk.ro.
Mai eu una am fost acolo si doamnele alea chiar mi s-au parut ok, scria mare ca nu ai voie sa faci poze (si mi se pare normal ca intr-un muzeu sa nu faci poze) deci nu trebuia sa scoti aparatul-chit ca nu faceai poze, si faza cu “smecherasul” chiar asa a fost – i-am zis si eu destul de clar ca nu se fac poze acolo si a zis “pai ce, ca fac ce vreau eu” – comportament de gibon – in locul doamnei il dadeam afara pentru raspunsul plin de scarba “ca nu a facut nimic” si ii dadeam si amenda 200 de mii cat era taxa de foto. Aceiasi chestie mi s-a intamplat la greci unde scria mare “no photos allowed” si romanii faceau poze intr-o prostie – ca doar am dat bani sa intru – romanii tot romani sunt si gibonii la fel.
Ok, îmi zici să nu fac poze, dar nu te înfigi stresată-n urechea mea, chiar dacă scot aparatul. Calm, politicos, liniştit, fără grabă – nu vrei să stresezi viţelul care-ţi intră-n muzeu.
În afară de afişul de la intrare, care nu era prea clar în privinţa tarifelor şi dacă acestea se aplică şi în cazul expozitiei respective, lângă expoziţie semnul era afişat undeva pe lângă Harley şi Ducati. Adică nu la vedere, la intrare, ci undeva unde-l vedeai abia după ce parcurgeai jumătate de expoziţie. Cam târziu.
Oricum, erai prin zonă. Am băgat aparatul la loc, nu am comentat şi m-am uitat în continuare la motoare.
La greci, unde a fost cazul (o singură dată-mi aduc aminte), mi s-a spus foarte politicos că nu am voie. La fel, am zis mersi, am pus capacul pe obiectiv şi l-am atârnat în spate (n-aveam geanta).
Despre nenea cu pozele, care făcea parte din grupul nostru, nu am auzit nimic altceva. Ştiu că intrase cu aparatul de gât, dar nu am auzit ce replică a dat. Mersi de completare, aici pare-se că m-am înşelat.
Oricum, ca o adăugire, în prima zi s-a putut fotografia fără restricţii, cu voia celor de la muzeu. Ştiu 3 colegi de muncă care au fost Joi şi nu au avut absolut nicio problemă cu aparatele (toţi trei cu dslr-uri, niciunul cu vreo legătură cu presa). Nu e prea corect, nu?
Ăsta, de fapt, e şi unul dintre motivele pentru care am şi scos aparatul – ştiam că s-a putut în altă zi eram curios să văd dacă încă e valabilă treaba. Celălalt a fost că am văzut pe toată lumea cu aparatul scos, fără ca nimeni să comenteze, ceea ce m-a făcut să cred că e ok.
Joi a fost vernisajul si probabil doamnele au crezut ca sunt de la presa (deh dslr), dupa parerea mea doamnele aveau tot dreptul sa fie stresate – (desi mie nu mi s-au parut) de toti gibonii care fac poze – in orice muzeu din romania este chestia cu no photos sau cu o taxa de fotografiat (dupa parerea mea cand te duci intr-un loc te uiti dinainte ce reguli si norme au oamenii de acolo). De vreme ce scria no photos chiar la intrarea in expozitia de motociclete + pe panoul de la intrarea in muzeul mi se pare normal sa nu scoti aparatul – sau sa intrebi macar daca se pot face poze sau nu (nu dupa ce ai scos aparatul ci inainte). Parerea mea este ca toti v-ati simtit ofensati de comportamentul doamnelor – si din motive cel putin aiurea – intai intrebi si dupa aia actionezi ca nu esti la tine acasa si esti intr-un spatiu public dar privat in acelasi timp.
Cunosc un posesor de Zundapp. Niste raritati. Cand am vazut una pentru prima oara am zis ca e moped First Bike. Agregatul probabil de o varsta cu bunica arata spre jalnic. Cand i’am dat gaz am zis ca sunt pe un ZX6R, evident in comparatie cu un 50CC ordinar.
Ah, eu mă refeream la alea folosite în timpul celui de-al doilea război mondial, KS600, KS750. Foarte interesante ar fi fost şi bijuteriile dinaintea războiului, K800-le şi DK-urile.
Din păcate, aşa cum ai zis şi tu, astea sunt, într-adevăr, nişte rarităţi. Abia se mai găsesc prin .de, d’apăi în România.