Dar oare e uşor să trăieşti, ştiind că o ţară întreagă îşi doreşte să fii tras pe roată?

E uşor. Mai ales când eşti în libertate.

Dimineaţă, în timp ce mă scărpinam  cu pasiune la coaie (îmi cer scuze pentru…detaliul ăsta), mi-am dat seama că azi e ziua în care voi vă băgaţi artificii în cur. Din nou. Şi din nou.

La mulţi ani, dobitocilor.

***

Edit: Dulci vorbe-au mai zburat peste oceane şi de la Piticu şi DeMaio.

Încă o oră jumătate… A venit la fel de greu, dar va fugi mult mai repede ca weekend-ul trecut. Asta, pentru că acum am ce face şi nu voi mai putea sta în casă, să vegetez ca un tuf (masculin la tufă ) mândru ce sunt.

***

Vineri e jumătate de zi de plimbăreală, poate şi puţin stat întins în iarbă, printr-un parc, ceva.

Sâmbătă, începând cu orele 19, în Piaţa Constituţiei, voi sta cu obiectivul îndreptat spre cer, la Red Bull X-Fighters Exhibition.

Duminică, îmi voi lua jumătatea de mână şi…

Pui, apropo… Când ţi-am spus ultima oară că te iubesc?

Toată lumea se pregăteşte de viitorul val de oaspeţi. În poză, cinci alpinişti utilitari, vopsind o clădire de lângă viitorul Mall Cotroceni Park.

Băi, m-am săturat până peste cap de nesimţiţii care, după ce că-ţi rupi din timpul tău (ahem, timpul companiei) şi îi ajuţi să-şi repare calculatorul personal, vin la tine şi se plâng ca durează prea mult. Sau că ei ţi-au spus să faci şi “aia” şi că ai uitat să o faci. Sau că nu sunt mulţumiţi de treaba făcută, că ai uitat să le configurezi nu-ştiu-ce rahat. Şi de fiecare dată o spun pe un ton din care se înţelege CLAR că sunt profund dezamăgiţi de tine. Dezamăgiţi de calitatea smalţului de pe dinţii calului primit în dar.

Asta, având în vedere şi faptul că, atunci când i-am făcut calculatorul, aveam pe birou 4 staţii (printre care şi al lui) la care lucram simultan.

512 articole şi 970 de comentarii. Asta înseamnă aproximativ 2 comentarii pe articol. 1.89, mai exact. Mai mult decât am sperat vreodată. Sunt mulţumit.

Mulţumesc.

M-am inspirat de la Dojo.

“Zece lucruri adevărate despre tine”, “5 filme care-ţi plac”, “5 vecini cărora ai fi vrut să le faci ce a făcut Visurât cu Pilif”, “primele 99 de iubiri”. Lepşe, toate la fel, plictisitoare, neinteresante. Lepşe care sunt la fel de stupide ca oracolele fetiţelor de clasa a 4-a.

Dar, oarecum la fel ca oracolele, lepşele sunt o scuză bună pentru a socializa şi – dacă-s făcute cu cap – pentru a ne ajuta să cunoaştem mai bine felul în care se învârtesc rotiţele-n dovlecelul celorlalţi bloggeri. Cu alte cuvinte, leapşa este atât oracolul celor puţin mai mari, dar şi una dintre cele mai simple şi la îndemână modalităţi de networking virtual.

Acum ceva timp, au apărut prin blogosferă o serie de lepşe interesante, diferite de atât-de-comunele întrebări plictisitoare despre personalitate, preferinţele cuiva în materie de cârnăciori prăjiţi pe grătar de cărbuni şi alte tâmpenii de genul. Diferenţa stă în faptul că lepşele mişto sunt cele care-ţi pun căpăţâna puţin la muncă, cele care te obligă să fii cât-de-cât creativ, să ieşi din tiparul completării unor simple chestionare.

Una dintre lepşele astea e cea primită de la deA, în care se întreabă ce se va întâmpla în viitor, peste 15-20 de ani, cu dragele noastre oracole virtuale. Ei bine, lepşele – aşa cum a spus si ea – sunt destul de strâns legate de blogging, şi sunt de părere că vor evolua odată cu acesta. Aşadar, întrebarea potrivită este “ce se va întâmpla cu blogging-ul peste câţiva ani”?

La fel ca orice altceva de pe lumea asta,  blogging-ul se află într-o continuă schimbare, fiind foarte mari şanse ca peste câţiva ani să nu mai semene deloc cu ceea ce facem astăzi. O direcţie ar putea fi multimedia; deja vedem cum lumea se îndepărtează uşor-uşor de conţinutul scris şi se îndreaptă către video, audio, imagine. Este normal şi firesc; e mai uşor să te exprimi într-o poză, într-o înregistrare audio sau într-un filmuleţ, decât în scris. Sunt mai puţine reguli de respectat şi mai puţine restricţii în calea exprimării unei idei.

Dar, odată cu migrarea către multimedia, se va schimba şi raportul dintre cei care muncesc pentru imaginea/înregistrarea respectivă şi cei care nu se folosesc de material propriu. În viitor, odată cu popularizarea blogurilor multimedia, din ce în ce mai mulţi oameni vor începe să creeze conţinut propriu, util, interesant şi în acelaşi timp valoros. Nu spun că nu vor mai exista hoţi – lenea şi comoditatea sunt trăsături definitorii a omului – dar aceştia vor fi mult mai puţini decât astăzi (pe sectorul multimedia).

Probabil că o perioadă vor mai rămâne “în picioare” şi câţiva veterani dedicaţi tastelor şi scrisului. Dar nu cred că vor mai fi atât de populari şi nu cred că vor face bani din asta – cei cu profituri în plan vor fi migrat de mult pe multimedia. Vor scrie doar pentru ei, doar pentru grupul lor restrâns, doar pentru ochii câtorva. Cam trist…

Oricum, asta este doar una dintre posibilele direcţii în care se poate îndrepta blogging-ul. Altele, printre care şi posibila extincţie, ar trebui analizate şi discutate de oameni mult mai experimentaţi decât mine în ceea ce înseamnă online-ul.

(513 cuvinte. Happy, deA? )