De-a lungul timpului, am spus şi am făcut multe tâmpenii, mai multe decât mi-ar face plăcere să recunosc. De multe ori comentez pe lângă, fac greşeli logice, gramaticale şi ortografice, de multe ori sunt incoerent. Ca acum.
Nu sunt nici inteligent dar nici prost. Sunt un normal. Sunt leneş şi imatur încă.
Nu mai suport sa stau singur, în alb şi negru.
Mda, iar n-am chef sa scriu nimic şi voi umple blogul cu poze amuzante, filmuleţe şi alte chestii absolut inutile pentru vizitatorul dornic să-şi clătească ochii în valuri şi valuri de text.
Aşa cum probabil s-a prins lumea deja din titlu, tema zilei este “România împiedicată”. (poze în continuare… doh)
Pentru început, ceva puţin mai soft-core. O păpuşe făcută-n Spania, vorbitoare de limbă românească, care se încearcă cu degetul. Da, da, Spania e naţia celor care iubesc profund românii, naţia care are cântece şi lozinci dedicate nouă. Desigur, urmează o păpuşă Made in Italy care ştie să-ţi golească buzunarele si care se încearcă cu… ahem.
Cum, nu ştiţi că berbecii pot conduce şi ei maşini? Ah, desigur, maşinile lor nu sunt ca ale oamenilor, sunt puţin mai speciale; se cheamă berbecomobile, au patru copite şi nu se pot parca decât în locuri interzise.
Bună, proaspătă, fierbinte, diavoliţă. Ce mai vrei? Ah, să-ţi spele şosetele? Păi, bre… ai mai văzut pizză să spele haine?
Revista Cox – DTP fail (mâna portocaliului).
Povestea e scurtă. Se observă la Dojo una bucată plan diabolic al ecologiștilor pentru salvarea copacilor. Neuronul își aduce aminte de un anume poster de la greenpiss greenfarts greenpeace, care ne-arată cum noi estem făcuți pentru reciclare. Se observă una bucată lipsă în diagrama celor de la frigginpiss. Se combină ce se vede la Dojo cu posterul celor de la brownfarts și iese asta:
Acum suntem gata să salvăm planeta!
Dacă tot mi-am luat aparat, de ce să nu fac și glume “de fotografi”? Oare o merge de-un bash? (cuvinte urâte în continuare) [Citește mai departe...]
Primele suspine de blues şi rock clasic le-am auzit, încă de pe când eram doar un prichindel de-un metru, de la tatăl meu – muzica pe care o asculta în maşină, când făcea un drum mai lung. Apoi, odată cu trecerea timpului, urechile mele au început, încetul cu încetul, să se deprindă şi cu heavy-ul, progressive-ul, speed-ul şi power-ul care urla din difuzoarele combinei surorii mele. [Citește mai departe...]
Bre, m-am săturat să tot aud de criză. Criză-n dreapta, criză-n stânga, în sus şi jos. Da’ cu toată criza asta, în supermarket tot stai ca boul la coadă, pentru că românu-şi cumpără câte două cărucioare de nimicuri odată. La benzinărie tot e plin de maşini, că vorba aia, românul îşi plimbă curul doar în tinicheaua proprietate personală. Ia mai băgaţi-vă criza-n cur, fraţilor, că aruncaţi pe geam la fel de multi bani ca până acum.
***
Backup, backup, backup, backup! Data loss sucks big time.
Unde e mai posibil să crape ceva: Google, providerul de net, sau serverele din propria cămăruţă?
P.S. Nu am să mai insist în a spune din nou că, în momentul în care schimb DNS-urile cu cele de la OpenDNS, Gmail-ul începe să meargă brici, nu? Las’ că-s io bou.
Ieri seară, pentru că ne era cam lene să ne apucăm să facem ceva de mâncare, am decis că, de data asta, ne putem permite luxul de a comanda o pizza. Zis şi făcut; pun degetul pe tastatură, intru pe site-ul celor de la Capri Pizza – cam singurii de care ştiam că se aventurează prin Dr. Taberei – şi aleg din meniu două lipii presărate cu salam şi alte ingrediente, trecute acolo sub numele de Pizza Ţărănească; una pentru mine, celalaltă pentru prietena mea.
Eh, pentru că atunci când sunt obosit am tendinţa de a fi puţin mai cioban la telefon, îi dau don’şoarei din dreapta-mi (aka prietenă) telefonul şi o rog să sune. Răspunde o tanti, care se apucă sa ia datele problemei comenzii. I se spune că vrem două pizze ţărăneşti, îi dăm adresa şi… intervine problema scării lu’ peşte. [Citește mai departe...]
