A trecut și ziua asta
Oficial, pot spune că de ieri (ahem, de astăzi, nu m-am prins că încă nu s-a terminat ziua) mă pot mândri cu încă un an de viață în noroiul ăsta, numit cu fast Pământ.
Am avut parte de aceeași depresie pe care o trăiesc an de an, de ziua mea, aceiași “amici” care-și aduc aminte de mine numai pe 15 Decembrie, aceleași urări false, spuse-n colțul gurii, dintr-o falsă obligație…
22… Știu că-s încă mic, dar mi se pare atât de mult. Stau și mă întreb… oare cum s-or simți părinții mei când mai adaugă un an în calendarul vieții, când se apropie cu încă un pas de inevitabilul sfârșit?
Eh, ce pot spune… Îmi doresc cât mai multe depresii aniversare, atât de multe încât să mi se îndeplinească visul de a fi numit, peste multi ani, de către vreun mucos “moșneagul nesuferit din bloc”.
He he.
Uite ca ma alatur si eu celor nu comenteaza prea des si isi aduc aminte de tine de ziua ta:))
La multi ani dragule(daca imi permiti sa-ti spun asa, macar de ziua ta) si iti urez succes: o sa-ti stea bine pe post de mosulica ce sperie copiii:P
Nah, ce să zic… Mersi.
hiii! nu stiam. nu te-am mai citit cam de cand ti-ai schimbat aspectul (si adresa) dar uite ca am fost relativ pe faza.
nu-ti urez la multi ani (ca decat batran si bolnav si neajutorat..) dar iti doresc sa ti se intample lucruri bune si sa ai pace in cap
@DeeDee: am să pun pe blog un buton mare şi roşu, special pentru tine. Poate aşa ai să intri mai des.