Sunt un prost
Avantajul unui drum lung spre casă e că ai timp să te gândești.
Așa că mi-am dat seama de următoarea chestie: Bă, noi (eu, în special) ne certăm ca țațele pentru niște rahaturi de vase și pentru cine/când duce gunoiul? Hai mai dă-le naibii.
De prea multe ori m-a ajutat omul ăsta și nu am avut dreptate să reacționez așa.
La o adică, mega are dreptate. În ultimii doi ani, am devenit o persoană mai dificilă decât “the average joe”. De ce, nu știu. Poate din cauza fostului coleg de apartament care era mai neamț decât mine (imaginați-vă asta), sau poate pur și simplu pentru că s-a întâmplat. Ce știu, însă, e că puțină toleranță nu strică niciodată (asta nu înseamnă că nu am să îi aduc aminte de farfurii 
).
Așa că… Sorry dude.
P.S. Articolele și comentariile nu se șterg la mine pe blog, decât în cazuri extreme. Nu am nimic de ascuns.
