2008-ul meu a fost un an nebun.

• Am întâlnit-o pe ea, alături de care am râs și-am plâns, alături de care mi-am petrecut poate cele mai frumoase dar și cele mai nasoale momente din viața mea. Pe scurt, am iubit și o voi iubi în continuare din toată inima;
• Am început să visez, să mă gândesc la viitor, să-mi fac planuri peste planuri. Am început să fiu adult;
• Am inceput sa vreau mai mult, am început să-mi doresc cu adevărat un apartament, un loc pe care să-l numesc “casă”. Mi-am dat seama cât de greu îi este unui mucos la început de drum să obțină așa ceva în România, doar bazându-se pe forțele proprii;
• Am terminat facultatea și m-am angajat, ocazie cu care am cunoscut oameni mișto dar și jigodii;
• Am început să fiu interesat de fotografie, un microb luat de la tata, chiar dacă talentul îmi cam lipsește;
• Am câștigat o geantă la un concurs, ocazie cu care numele meu real a ieșit pe internet și a început sa fie asociat cu RaSeBo;
• După extrem de mult timp de gândire, m-am mutat pe host plătit și domeniu propriu, lucru pe care nu-l regret nici o clipă, chiar dacă implică niște costuri suplimentare, pe care nu le recuperez prin intermediul blogului;

2008 mi-a demonstrat că cei mari întradevăr îi ajută pe cei mici. Prin urmare, mă simt nevoit să le mulțumesc celor de mai jos:

• Arhi – Pentru toate răspunsurile și tot ajutorul pe care mi l-a dat sau ar fi fost dispus să mi-l dea. Încă o dată, îmi cer scuze că am fost atât de nehotărât;
• Buddha – pentru sfaturi și pentru că mi-a suportat întrebările, de multe ori imbecile;
• Dojo – care, în urma unui răspuns de-al meu dat la plesneală, mi-a ținut un banner pe blogul ei timp de 2 luni. Este prima dată când cineva a făcut așa ceva pentru mine și chiar dacă sună cheesy, mă simt onorat;
• Etherfast – pentru aprecieri, ajutor și pentru că mi-a oferit ocazia de a scrie pe cerecomand.ro;
• Krumel – pentru îndrumări și răbdarea pe care a avut-o cu mine;
• Nu în ultimul rând, le mulțumesc tuturor celor care mă citesc, în special celor care și-au găsit timp să comenteze la articolele mele. Fără voi, aș fi fost ca un nebun care urlă-n pustietate.

Vă doresc tuturor un 2009 fericit, chiar dacă pare-se că-s șanse mari să fie cam crizat.

Acum o lună și ceva, mă plângeam pe tuităr că am șters un plugin din greșeală, fără să-mi dau seama despre care era vorba.

În sfârșit, după ce am văzut checkbox-ul pe un alt blog, mi-am dat seama care dintre plugin-uri a dispărut: Subscribe to Comments. [Citește mai departe...]

Acum câteva zile, ne-am (adică eu și prietena) întors de la Botoșani, unde am petrecut Crăciunul alături de familia mea.

Prima parte a drumului a fost ok; compartimentul de 6 locuri era ocupat de noi doi, o familie tânără cu un copil mic și o babuță care tot drumul a stat liniștită în colțul ei. De pe la Pașcani însă, a dat iama în compartiment o doamnă pe la 50 de ani, care a ocupat singurul loc rămas liber. [Citește mai departe...]

Pentru ca de fiecare data, parintii mei profita de ocazie si ma fut la melodie cu tot soiul de rahaturi ieftine, numai bune pentru a-mi aduce aminte ce copil de rahat sunt pentru ei. [Citește mai departe...]

Momentan, doar câteva poze făcute de la geamul camerei mele din Botoșani.

Edit: Pozele participă (?!) la concursul lui Cabral.

Băi băieți, eu înțeleg că nașpa atunci când nu te mai ascultă nici dracu, dar sunteți chiar atât de disperați încât să vă apucati de trimis spam-uri? Nu am cerut niciodată e-mail-uri de la voi, și nu găsesc nicăieri opțiunea de dezabonare în e-mail-urile voastre. [Citește mai departe...]

Vacanța de iarnă… perioada în care trebuie să-mi pregătesc raportul anual, la sânge, în care trebuie să am atât de multă grijă ce spun, încât, de fiecare dată când răspund, de emoție, mai storc câteva bobițe de transpirație din piele.

Ce-ai mai făcut, cum e cu facultatea, cum e la servici, îți place ce faci la servici, cum mai stai cu fetele, cum sunt colegii de cameră, cum… cum… cum… Dacă scap ceva care nu le convine, iese scandal. Nu îi învinuiesc. Înțeleg că-s loaza lor, au tot dreptul din lume să mă întrebe chestiile astea și e normal să se oftice dacă observă că poboaba lor mai calcă și strâmb. Dar sunt enervanți, sufocanți, stresanți. [Citește mai departe...]

Ciuboțica era verde și asfaltul gri.. eh…

Da, știu că n-am nicio treabă cu chestiile astea.