Acum ceva timp, eu şi câţiva amici plănuisem să punem pe roţi un blog comun, în care să încercăm să scriem articole puţintel mai serioase. Din cauză că suntem rromâni şi nu putem face totul odată, organizat, s-a decis ca, pentru început, să luăm doar domeniul iar host-ul, tema, plugin-urile şi un aşa zis plan de promovare rămânând pe mai târziu.

Problema unui blog comun e că… trebuie să te înţelegi destul de bine cu ceilalţi parteneri de scris. Din punctul meu de vedere, ideal ar fi să nu existe divergenţe majore în idei, stil sau subiecte abordate, pentru că altfel iese un terci, un ghiveci ieftin de păreri împrăştiate. Nu iese nimic care să pară măcar serios, d-apăi chiar să fie.

Problema asta, a “împrăştierii”, a inconsistenţei în gândire şi abordare, am avut-o de la bun început, când am început “discuţiile”. Unul voia să scrie despre artă, altul despre cerşetori, altul despre ce-l apucă. Unul vrea să fie blog dar să nu fie blog (= scurtcircuit instant între cei doi neuroni ai mei), altul vrea să arate ca un site al unui ziar online, să fie blog dar să nu spunem că e blog… Apropo de asta, știţi ce temă a fost aleasă? Asta! A se observa aspectul ei de temă pro, ce se potriveşte fix ca nuca-n perete cu look-ul serios, pe care l-au visat “partenerii” mei pentru blogul ăsta.

Da, ăsta e un hate-post, pentru că de vreo câteva zile mi-am băgat picioarele în proiectul lui peşte. Şi am să vreau şi partea mea din banii daţi pe domeniu. De 50 de lei pot să-mi iau ţigări. Multe. 50 de lei reprezintă cam o treime din prețul domeniului pe care încerc să mi-l cumpăr de vreo 3-4 luni (dacă, din întâmplare, citești asta…sorry Arhi). Da, sunt un coate-rupte zgârcit. Buzz off!

Realizez, de altfel, că poate e și vina mea. Poate stilul meu de scris nu se mulează pe ceea ce vor ei. Poate nu au chef ca dobitocul de mine să publice tâmpenii pe blogul lor. Poate eu sunt berbecul negru din măreața turmă de 3 behăitori. Dar se știe ce și cum scriu, în timp ce eu habar nu am cum scriu ei. Habar nu am dacă fac mai multe greșeli gramaticale, ortografice sau logice decât mine. De fapt, mi se rupe, sincer. Eu vreau ăia 50 de lei înapoi!