Dacă, acum ceva timp, scuteriştii erau înjuraţi doar de cei din trafic pentru nesimţirea şi inconştienţa de care dădeau dovadă pe şosele, a venit rândul să fie înjuraţi de mine, un pieton amărât.

1:

Merg pe troruar, undeva pe lângă Gorjului, cu căştile înfipte adânc în urechi. Aud o adiere de claxon în spatele meu, îl ignor. Sunt pe trotuar, ce naiba să caute chestii cu claxon pe aici? Nu e treaba mea. După vreo două minute de mers (merg destul de repede => distanţă destul de mare), aud din nou acelaşi claxon. Scot o cască din ureche şi îmi dau seama că se aude fix în spatele meu, foarte-foarte aproape. Mă întorc şi văd un porcovan de la o firmă de curierat călare pe un scuter în spatele meu, înjurându-mă ca la uşa cortului, încercând să treacă de mine. Pe trotuar. Ce mama măsii căuta dobitocul ăla pe trotuar? Cu cel mai mare calm posibil, pun casca la loc în ureche, continui să merg, fără să îl las să treacă. La un moment dat îl văd pe stradă, gesticulând furios în direcţia mea. Îi urez în gând multe portiere în dinţi. Şi guri de canal descoperite.

2:

Unirii, colţ cu McDonalds. Aud bâzâiturile specifice în spate. Mă uit în partea aia, un dobitoc cu scuter de la o firmă de curierat toceşte cauciucul de trotuar. Bărn-aut, frate. După vreo 10 minute, dobitocul respectiv ţâşneşte pe trotuar, printre pietoni. Claxonând ca disperatul, desigur.

3.

Sunt cu prietena, ne plimbăm pe barajul de la Lacul Morii. Ne decidem să luăm un loc pe margine, la o ţigară şi un moment liniştit, oarecum romantic. Văd în depărtare nişte lumini, presupun că sunt farurile unor biciclişti. Observ că bicicliştii ăia se mişca puţin cam repede. Se apropie de noi, încep să se audă nişte bâzâituri stresante de scuter cu steroizi (adică fără eşapament). Trec de noi, ajung la capătul barajului, se întorc şi aruncă nişte miştocăreli penibile “dă” ţărani “dă” Bucureşti. Încep să înjur înfundat, prietena îmi pune mâna la gură şi reuşeşte să mă calmeze.

4:

Merg, trotuar, căşti în urechi. Trotuar destul de lat, trafic uman mic. Trece un căcăcios de scuterist la vreo 20 de cm de mine, mă cac pe mine de frică (scuzaţi expresia). Mâini reci, fruntea plină de transpiraţie rece, muşchii picioarelor încordaţi…un val de adrenalină “sănătos”.

5:

Sunt cu prietena, în Herăstrău. Ne aşezăm pe iarbă pe malul lacului, pe Insula Trandafirilor. Iarăşi, linişte, moment romantic. Aud un bâzâit în spate. Mă întorc, văd un căcat de scuterist în mijlocul parcului Herăstrău îndreptându-se cu viteză spre podul dinspre Muzeul Satului. Mai trebuie să spun că iar a trebuit prietena să îmi acopere gura şi să mă calmeze? Mai trebuie să spun că iarăşi s-a dus dracului orice urmă de linişte şi romantism în seara aia?

6:

Ieri seară, în cartier, pe la ora 12 noaptea, în timp ce încercam să adorm. Bâââââzzzzzzzzzz. Bâââzzzzzzz. Bââââzzzzzzzzz. Bââââzzzzzzzzz. Ies la geam, urlu ca la ţară la dobitocul ăla (îl rog frumos să-şi bage scuterul în…posterior), mă bag înapoi în pat. Se opresc bâzâiturile şi aud un “Ce-ai băăă??? Cu ce pula mea te-am deranjat?!”

Concluzia? Ştiu că generalizez şi că nu toţi sunt aşa, dar… SCUTERIŞTII SUNT NIŞTE DOBITOCI FĂRĂ NICIUN PIC DE CREIER! Muie, mă! Ce aţi zice dacă data viitoare când treceţi pe lângă mine, pe trotuar, cu viteză, am să vă îndes un pumn prin vizor? Ştiu că e posibil să îmi fac mâna praf, dar măcar vă scot nasul prin ceafă.