Măi, animal de locuitor al oraşului Bucureşti…
De câte ori ai aruncat un ambalaj pe jos pentru că nu ai văzut niciun coş de gunoi în zonă? De ce nu l-ai pus în buzunar sau în rucsac până la primul coş care-ţi iese în cale?
De câte ori ai aruncat mucul de ţigară pe geamul maşinii, în loc de a-l depozita în scrumiera prezentă în orice automobil? Dar cutia de suc sau energizant? Dar pachetul de ţigări gol?
De câte ori ţi-ai fumat ţigara pentru ca apoi să arunci chiştocul în silă, cât mai departe, pe celălalt trotuar, între şinele de tramvai, pe stradă, pe pământul din parc? De ce nu o arunci la gunoi? Placa aia metalică de pe coşurile de gunoi pentru asta este acolo. Să îţi stingi ţigara.
De câte ori ai aruncat pe geam beţe de chibrite, oase, diverse coji de legume, mucuri de ţigară? De ce nu foloseşti coşul de gunoi din bucătărie? De ce aruncaţi, fraţilor, sacul de gunoi pe geam?! Vă e lene să vă mişcaţi fizionomia până la tomberoanele de afară sau la gunoierul din casa scării?
De câte ori ai aruncat pliantul primit în Unirii sau Romană pe jos, fără să te gândeşti de două ori? De ce nu l-ai pus la coşul de gunoi? De ce l-ai luat din mâna ălora, ştiind că nu te interesează?!
De ce mănânci seminţe pe stradă, în parcuri, la geam şi arunci cojile pe jos? Te-ai gândit că nu toată lumea vrea să păşească pe un covor de coji de seminţe amestecate cu flegma ta? Ţi-e chiar aşa de greu să iei cu tine o pungă în care să scuipi cojile de seminţe?
De câte ori ai văzut pe cineva făcând una dintre chestiile de mai sus şi te-ai mulţumit să ridici din umeri? Dacă eu vin la tine şi îţi spun să ridici sticla aia de cola de pe jos şi să o pui la coş, mă faci ţăran. Dacă eu te bat pe umăr şi îţi spun să-mi dai mie pliantul în loc să îl arunci pe jos, mă faci nebun. Dacă îţi spun să nu mai arunci gunoiul pe geam, sunt nesimţit. Dacă îţi spun, în parc, să nu mai arunci cojile de seminţe pe jos, te uiţi la mine cu scârbă şi mă faci dobitoc.
Eu sunt ţăranul, eu sunt nebunul, nesimţitul, dobitocul. Eu, provincialul din Botoşani, ţăranul care a venit într-o capitală europeană să vă îndemne să fiţi civilizaţi. Un ţăran din Moldova vă spune că sunteţi la fel de civilizaţi ca o turmă de maimuţe. Ba nu, măcar maimuţele nu işi fac nevoile în acelaşi loc unde dorm. Şi da, măi bucureştenilor. Am venit aici să vă fur locurile la facultate, slujbele şi femeile. Pentru că eu le merit, nu voi. De fapt, luaţi-vă femeile. Sunt hidoase.
De ce, mă? Pentru că nu vă pasă? Dar oare vă pasă că zilnic respiraţi şi înghiţiţi jegul făcut de voi? Oare vă pasă că zilnic păşiţi pe gunoaie? Vă pasă că aţi ajuns să trăiţi într-o groapă de gunoi?
***
Şi voi, înalte oficialităţi ale municipiului Bucureşti… Vă doare-n fund de faptul că oraşul ăsta este una dintre cele mai poluate capitale din lume. În loc să faceţi parcuri, construiţi mall-uri, parcări şi catedrale idioate. Nu vă mai plac copacii, aţi ajuns să iubiţi coloanele de beton-armat. Nu vă interesează că toate străzile sunt pline de praf. Doar nu se simte în spatele geamurilor închise ermetic ale maşinilor voastre. Nu vă interesează să angajaţi personal pentru curăţarea parcurilor. Doar în campania electorală vă vede omul că sădiţi un copăcel. În afara campaniei, călcaţi fără milă pe toţi puieţii sădiţi de partidul vostru. Vi se rupe, nu?
De fapt… de ce îmi pasă mie de oraşul vostru? Puteţi să vi-l păstraţi. Sta-v-ar în gât.
