Stăteam astăzi la o terasă, mestecându-mi măselele de la atâţia draci, cu o cafea în faţă (plătită de un amic, normal) când văd o persoană grasă aşezată la o masă în celălalt colţ al terasei. Prima chestie la care m-am gândit a fost: “mamăăă ce gras e ăla”.

Bun, mai trag vreo două-trei piriviri, mă mai minunez puţin, termin cafeaua şi mă decid să mă duc până la toaletă. Mă ridic de pe scaun, trec pe lângă persoana respectivă, mă mai minunez puţin, ajung la toaletă minunându-mă în continuare. După ce am terminat treaba, m-am dus să mă spăl pe mâini, ca orice om normal. Trag un ochi şi în oglindă, să îmi aranjez “freza”, când… mă izbesc de privirile unui tip de 1,74m la 98 de kilograme. Eu, cel durduliu, umflat, penibil.

Eu, cel gras, am ajuns să judec alţi oameni ce se află în aceeaşi situaţie ca mine… Dacă asta nu e ipocrizie, atunci ce e?